De ce să nu mănânci după ora 22:00: adevărul despre mesele nocturne

Care e diferența între cină și mâncare nocturnă?

Într-o postare pe Facebook, nutriționista Mihaela Bilic răspunde la o întrebare care divide opiniile: e corect să mănânci după ora 22:00?

În loc să judece cei care aleg să mănânce seara, Bilic explică că societatea are tendința de a condamna orice masă nocturnă, văzând-o ca un factor de câștig în greutate și suprasarcină digestivă.

Totuși, expertul subliniază că nimeni nu îndrăznește să pună la îndoială funcția de „confort food”: capacitatea mâncării de a liniști, de a șterge frustrările zilei și de a umple golul afectiv.

De ce interzicerea mâncării e greșită?

Pentru a clarifica dezbaterile, e esențial să definim ce înseamnă „seară”.

Bilic argumentează că dacă discutăm despre a treia masă din zi — cina, cu o cantitate moderată, luată cu 2-3 ore înainte de culcare, în echilibru emoțional și fără a înfuleca — atunci e o masă normală, motivată de foame.

Dacă, în schimb, ne referim la mâncare după ora 22:00, după ce cina a fost deja luată, și o facem din plictis, singurătate sau tristețe, atunci e o formă de calmare, la fel de normală.

Omul e creat să mănânce atât din foame, cât și din plăcere; cele două motive se completează, nu se exclud.

Când e binevenită masa de seară?

Conform punctului de vedere al nutriționistului, mâncatul trebuie să aducă plăcere și o stare de bine.

Dacă ne interzicem acest lucru și simțim vinovățime, negăm ecuația naturală stabilită de Natura, suprimim instinctul și chiar viața în sine.

Fără acel mic moment de bine derivat din mâncare, viața ar fi extrem de grea și neplăcută, cu condiția să nu găsim o altă sursă de satisfacție non-alimentară — deși aceasta ar fi o altă discuție.

Impulsivitatea: foame sau calmare?

Există și un alt scenariu: ne abținem, amânăm și consumăm aproape nimic pe parcursul zilei, într-o formă de post autoimpus. În acest caz, masa de seară e nu doar binevenită, ci și binemeritată, cu condiția să nu fim atât de hămesiți încât să consumăm o cantitate echivalentă cu trei mese la o singură ședință.

Un factor crucial care distinge foamea de nevoia de calmare e impulsivitatea. Nu e periculos pentru siluetă consumul rapid și lacom, ci starea emoțională în care ne aflăm.

E acceptabil să înfuleci o farfurie de mâncare, conștient fiind că ți-a fost foarte foame, dar o faci asumat și rațional, putând te opri și fiind în control.

Abandonarea totală mâncării, uitarea de sine și îndopirea neselectivă cu tot ce găsești în frigider, în dorința ascunsă de a uita, a evita și a scăpa de o emoție negativă, e problematică.

Ce să faci dacă mănânci când suferi?

Mâncatul compulsiv e adevărata problemă: nu e vorba de mâncare, ci de un mecanism psihologic de evitare și de incapacitate de a gestiona provocările zilnice.

Bilic încheie prin a sugera să ne lăsăm în pace și să nu mai căutăm sfaturi judecătoare legate de masa de seară.

Cine mănânce din foame nu are nevoie de acorul unui specialist. Cine mănânce pentru că suferă, trebuie mai întâi să identifice sursa durerii emoționale. Doar apoi, cu răbdare și bunăvoință, poate căuta un alt „pansament” decât mâncarea pentru a trata această rană.