Tensiunea arterială ideală pentru a preveni accidentul vascular cerebral

Interviu exclusiv cu DC News și DC Medical!

Accidentul vascular cerebral reprezintă una dintre principalele cauze de morbiditate și mortalitate la nivel global. Pentru a preveni această patologie, controlul strict al tensiunii arteriale constituie un pilon esențial al sănătății cardiovasculare.

George Burlacu, specialist în medicină de familie cu competențe în asistență medicală de urgență prespitalicească și în structurile de primire a urgențelor la Spitalul Clinic SANADOR, a oferit clarificări importante privind valorile țintă ale presiunii arteriale pentru pacienții cu risc crescut.

Într-o intervenție exclusivă acordată redacției DC News și DC Medical, medicul a subliniat că persoanele cu istoric cardiac cunoscut trebuie să fie supravegheate de un medic de familie sau de un cardiolog. Scopul principal este asigurarea unui tratament preventiv împotriva complicațiilor, inclusiv tratarea hipertensiunii sau a fibrilației atriale. Abordarea corectă a tensiunii depinde de evaluarea individuală a medicului care cunoaște istoricul complet al pacientului.

Valori de referință pentru tensiunea sistolică se situează între 10 și 14, în timp ce cea diastolică ar trebui să rămână între 6 și 8. Totuși, există nuanțe importante legate de vârstă și stare de sănătate. La pacienții vârstnici, o tensiune sistolică de 11 sau 12 poate fi prea scăzută, fiind necesară o reglare spre 13 sau 14 pentru a menține perfuzia cerebrală adecvată.

Atunci când valoarea sistolică ajunge la 15, riscul de complicații crește semnificativ.

Medicul accentuează necesitatea comunicării deschise cu medicul curant, deoarece o tensiune prea mică poate fi dăunătoare în anumite contexte patologice, în timp ce o valoare de 14 menținută constant pe termen lung indică o problemă de control.

Tensiunea sistolică între 10 și 14?

Pentru persoanele peste 70 de ani, ținta sistolică ideală se află de obicei în intervalul 13-14, ajustată în funcție de afecțiunile concomitente.

Pe lângă managementul tensiunii, recunoașterea precoce a simptomelor este vitală.

Manifestările clasice ale unui AVC includ deficitul motor unilateral (slăbiciune în braț sau picior pe o singură parte), asimetria facială cu coborârea colțului gurii, tulburările de vorbire (cuvinte fără sens sau tăcere) și, în cazuri mai rare, amețeală intensă și buimăceală persistentă care nu se ameliorează cu schimbarea poziției corpului.

Un aspect critic menționat de specialist este tendința pacienților de a minimiza simptomele discrete. Mulți confundă un AVC incipient cu o afecțiune trecătoare și amână căutarea ajutorului. Această întârziere poate fi fatală, deoarece fereastra terapeutică pentru tromboliză este limitată la aproximativ 4,5 ore.

În cazurile severe, unde pacientul cade brusc și devine imobil, intervenția depinde de prezența martorilor sau a celor apropiati care să solicite ajutorul medical de urgență.