Efect neașteptat al medicamentelor GLP-1: descoperirea care șochează cercetătorii

Semaglutida reduce consumul excesiv de alcool?

Un efect neașteptat al medicamentelor GLP-1: descoperirea care șochează cercetătorii

În ultimii ani, cercetătorii și medicii specializați în adicții au observat un fenomen neașteptat: unii pacienți care utilizează agoniști GLP-1 pentru alte afecțiuni raportează o scădere a dorinței de a consuma alcool. Deși aceste observații sunt încă preliminare, ele au stârnit un interes crescut în comunitatea științifică, mai ales în contextul apariției unor studii clinice care analizează potențialul acestor medicamente în tratamentul tulburării legate de consumul de alcool.

Medicii care tratează dependențele au constatat că, la unii pacienți, dorința de a bea scade, iar situațiile care declanșau anterior pofta de băutură nu mai au aceeași influență. În unele cazuri, pacienții spun că se mulțumesc cu una sau două băuturi, în loc să continue să consume alcool în cantități mari. Dr.

Sylvie Stacy, doctor specializat în medicina adicțiilor și director medical în cadrul Rehab. com, afirmă că unii dintre pacienții săi descriu o diminuare a anticipării și a impulsului asociat consumului de alcool.

Agoniștii receptorilor GLP-1 sunt utilizați în principal în tratamentul diabetului de tip 2 și al obezității. Aceștia influențează reglarea glicemiei, apetitul și senzația de sațietate. Cercetătorii analizează în prezent dacă efectele lor asupra mecanismelor cerebrale implicate în recompensă ar putea contribui și la reducerea dorinței de a consuma alcool. Dr.

Joseph Volpicelli, director executiv al Institute of Addiction Medicine din Pennsylvania și consilier principal în cadrul Oar Health, spune că a primit relatări similare de la pacienți care folosesc aceste medicamente pentru diabet sau obezitate.

Unii dintre aceștia observă o diminuare a preocupării constante pentru alcool și se opresc mai repede din consum atunci când beau.

Un punct de vedere asemănător are dr. Jason Kirby, director medical la Recovery Centers of America, care afirmă că a prescris medicamente din această clasă pentru aproximativ 100 de pacienți.

Senzația de recompensă oferită de alcool este diminuată, a explicat medicul.

Acesta compară efectul observat cu reducerea intensității impulsului de a bea, fără dispariția completă a acestuia. Cele mai vizibile schimbări au apărut în cazul unor pacienți care și-au propus să reducă băuturile alcoolice, nu neapărat să renunțe definitiv la ele. Medicul a relatat inclusiv cazuri în care consumul a scăzut de la aproximativ 12 beri pe zi la una sau două beri la câteva zile.

Specialiștii subliniază însă că aceste rezultate reprezintă observații clinice și nu înseamnă că toți pacienții vor răspunde la fel la tratament. Până de curând, o mare parte dintre informațiile privind legătura dintre medicamentele GLP-1 și consumul de alcool proveneau din studii observaționale. În ultimii ani au început să apară și studii clinice controlate, care oferă date mai clare, deși cercetările sunt încă limitate ca amploare și durată.

Un studiu randomizat publicat în revista JAMA Psychiatry în 2025 a analizat efectele semaglutidei injectabile asupra consumului de alcool la 48 de adulți cu tulburare legată de consumul de alcool, care nu solicitaseră tratament pentru această problemă. Pe parcursul celor nouă săptămâni, participanții au primit semaglutidă sau placebo.

Rezultatele au indicat o reducere a consumului de alcool în condiții de laborator, precum și a intensității poftei de a bea și a numărului de băuturi consumate în zilele în care participanții au consumat alcool.

Totuși, cercetătorii nu au identificat diferențe semnificative în ceea ce privește media zilnică a consumului de alcool sau numărul total de zile în care participanții au băut.

Un alt studiu, publicat în revista The Lancet în 2026, a inclus 108 adulți care solicitaseră tratament pentru tulburarea legată de consumul de alcool și care aveau, de asemenea, obezitate. Participanții au beneficiat de terapie cognitiv-comportamentală, iar o parte dintre ei au primit și semaglutidă.

După 26 de săptămâni, grupul tratat cu semaglutidă a înregistrat o reducere mai pronunțată a numărului de zile cu consum excesiv de alcool, diferența estimată dintre grupuri fiind de 13,7 puncte procentuale.

Rezultatele sunt încurajatoare pentru această categorie de pacienți

Rezultatele sunt încurajatoare pentru această categorie de pacienți, însă nu demonstrează că medicamentul este eficient în toate cazurile de tulburare legată de consumul de alcool.

Un alt studiu, descris în textul de specialitate ca fiind publicat în American Journal of Psychiatry, a analizat administrarea orală a semaglutidei timp de opt săptămâni la 50 de adulți care solicitaseră tratament. Participanții care au primit medicamentul au înregistrat mai puține zile cu consum excesiv de alcool decât cei care au primit placebo. Au fost observate și reduceri ale cantității consumate în zilele cu băutură și ale intensității poftei de alcool în viața de zi cu zi. În schimb, nu au fost identificate diferențe semnificative în anumite evaluări efectuate în laborator sau în numărul mediu de băuturi consumate pe zi.

În ansamblu, aceste cercetări sugerează că semaglutida ar putea avea un rol în reducerea consumului excesiv de alcool. Sunt însă necesare studii mai ample pentru a stabili cât de eficiente sunt aceste medicamente, ce pacienți ar putea beneficia de ele și care sunt riscurile asociate.

Deși rezultatele sunt promițătoare, medicii intervievați nu recomandă abandonarea tratamentelor consacrate pentru dependența de alcool în favoarea agoniștilor GLP-1. Naltrexona, de exemplu, este un medicament utilizat iar eficacitatea sa este susținută de o experiență clinică îndelungată. Alte opțiuni terapeutice pot fi recomandate în funcție de situația fiecărui pacient.

Dr. Joseph Volpicelli consideră că naltrexona rămâne o opțiune de primă linie, inclusiv datorită costului relativ redus și numărului mare de studii care i-au evaluat efectele. La rândul său, dr. Sylvie Stacy spune că ia în considerare medicamentele GLP-1 în special atunci când un pacient are și o indicație medicală aprobată pentru administrarea lor, iar tratamentele existente nu au oferit rezultatele dorite.

În anumite situații, medicamentele ar putea fi utilizate în paralel, sub supraveghere medicală, având în vedere că acționează prin mecanisme diferite.

Steven Klein, director medical pentru inovație și cercetare în cadrul centrelor de tratament Caron, coordonează un program pilot în care sunt evaluate doze mici de medicamente GLP-1 la pacienți care continuă să întâmpine dificultăți în ciuda tratamentului complex.

Potrivit acestuia, datele preliminare indică o posibilă reducere a poftei intense de alcool. Cu toate acestea, nu toți pacienții tolerează tratamentul. Unii se confruntă cu scăderea accentuată a apetitului și cu dificultăți în alimentație, ceea ce îi determină să întrerupă administrarea.

Un alt obstacol este costul ridicat al unor medicamente GLP-1, care poate limita accesul pacienților la tratament.

Medicii atrag atenția asupra unui risc important: persoanele care consumă cantități mari de alcool de mult timp pot dezvolta simptome de sevraj dacă își reduc brusc consumul. Acest lucru se poate întâmpla chiar și atunci când pacientul nu renunță complet la alcool. În cazul persoanelor cu dependență fizică, scăderea rapidă a cantității consumate poate declanșa simptome care necesită intervenție medicală. Dr.

Sylvie Stacy a relatat cazul unui pacient care consuma aproximativ 12 băuturi alcoolice pe zi și căruia i s-a prescris naltrexonă. În aceeași perioadă, medicul de familie i-a recomandat un agonist GLP-1 pentru scăderea în greutate. După începerea tratamentului, pacientul a început să resimtă aversiune față de alcool și și-a redus consumul la patru sau cinci băuturi pe zi.

Ulterior, a dezvoltat simptome de sevraj care l-au determinat să se prezinte la un serviciu de urgență.

Cazul evidențiază importanța evaluării istoricului de consum înainte de începerea tratamentului și a monitorizării pacienților care ar putea prezenta dependență fizică.

Sevrajul alcoolic poate deveni o urgență medicală, iar persoanele care consumă alcool în cantități mari în mod regulat nu ar trebui să încerce să renunțe brusc fără evaluare și îndrumare medicală.

Pe lângă potențialele efecte asupra consumului de alcool, interesul crescut pentru medicamentele GLP-1 ar putea crea oportunități pentru identificarea persoanelor care au nevoie de ajutor specializat.

Potrivit lui Volpicelli, pacienții care întreabă despre aceste medicamente pot fi mai deschiși să discute și despre dificultățile pe care le întâmpină în relația cu alcoolul.