Centrele pentru mari arși, o promisiune neîmplinită la 11 ani de la Colectiv

Ce pot face spitalele noastre astăzi?

COLECTIV Promisiuni repetate, termene amânate și pacienți trimiși în străinătate. Centrele pentru mari arși, la 11 ani de la Colectiv

Centrele pentru mari arși promise după Colectiv au fost ridicate cu bani de la Banca Mondială, dar pacienții cu arsuri grave sunt trimiși în continuare la tratament în străinătate. Incendiul din clubul Colectiv a ucis, în 2015, 64 de tineri și a arătat că România nu avea unde să-și trateze marii arși.

Autoritățile au promis atunci centre dedicate, dar la 11 ani distanță niciunul nu primește încă pacienți, iar cei cu arsuri grave sunt trimiși în continuare în străinătate.

Părinții care și-au pierdut copiii vorbesc despre neputința unui stat care nu a reușit să schimbe aproape nimic.

Cât costă, de fapt, această așteptare?

Deși s-au alocat fonduri internaționale pentru construirea acestor centre, realitatea clinică rămâne fragmentată.

Spitalul de Urgență din București și câteva unități regionale de ardere funcționează la capacitate limitată, fără echipamente de ultimă generație necesare pentru reconstituirea de piele și terapie intensivă specializată.

Lipsa unui protocol național unic pentru triaj și transferul pacienților cu arsuri extinse duce la decizii ad-hoc, unde accesul la tratament de specialitate depinde de locația geografică a pacientului și de disponibilitatea patelor în alte țări.

Fiecare an de întârziere în deschiderea centrelor dedicate se traduce în suferință prelungită pentru pacienți și în cheltuieli suplimentare pentru stat. Trimiterea în străinătate, deși oferă acces la tehnologie avansată, impune o povară financiară grea pentru familiile cu venituri modeste, care trebuie să acopere zboruri, cazare și costuri medicale.

Această disproporție economică subliniază eșecul sistemului de sănătate în a oferi o soluție internă, accesibilă și standardizată pentru toți cetățenii.