Tumori cerebrale greu accesibile: operații prin incizii mici și impactul noilor tehnologii în protejarea creierului

Durerea de cap este un simptom care determină mulți pacienți să solicite un consult neurologic, însă, izolat

Diagnosticul unei leziuni cerebrale aduce cu sine teama că intervenția chirurgicală poate compromite funcții fundamentale precum vorbirea, memoria sau mișcarea. Contrar credinței răspândite, gradul de risc nu se bazează exclusiv pe natura tumorii, ci depinde critic de dimensiunea și, mai ales, de poziționarea acesteia. Dr. Iova, care a finalizat pregătirea sa în Germania și practică și în Austria, detaliază de ce anumite leziuni benigne pot prezenta un risc extrem de ridicat, precum și modul în care tehnologiile actuale protejează structurile nervoase în timpul operației.

În majoritatea contextelor, termenul „benign” evocă un prognostic optimist. Totuși, în neurochirurgie, o formațiune benignă poate crește lent, fără a invada țesuturile învecinate sau a metastaza ca un cancer, dar poate comprima vase sanguine sau structuri nervoase esențiale. Când o astfel de leziune se află într-o zonă profundă, eliminarea ei implică riscuri semnificative. „Când auzitumoră benignă”, te aștepți la ceva bun. Dar în neurochirurgie realitatea este mult mai nuanțată. Datorită unei localizări foarte profunde, o tumoră nu mai estebenignă„ din punct de vedere al riscurilor. Este extrem de dificil de abordat și uneori nu se poate elimina complet”, susține dr. Iova.

Medicul amintește unul dintre cele mai dificile cazuri din practica sa: un pacient în vârstă de 58 de ani, diagnosticat cu un ependimom situat la nivelul trunchiului cerebral, la granița dintre creier și măduva spinării. Leziunea era voluminoasă și aderentă la structurile învecinate, ceea ce creștea enorm gradul de risc al intervenției. Procedura a început la ora 8.30 și s-a încheiat spre miezul nopții. „A fost cea mai dificilă operație din cariera mea. O tumoră uriașă, aderentă, într-o zonă anatomică extrem de complexă. Din fericire, pacientul a supraviețuit. A rămas cu o hemipareză, dar după recuperare a reușit să meargă din nou. Acum se deplasează cu bastonul, dar este pe picioarele lui”, narați dr. Iova.

Acest caz exemplifică una dintre provocările majore ale neurochirurgiei: eliminarea unei formațiuni fără a afecta structurile de care depind funcțiile vitale și autonomia pacientului. Tocmai această cerință de precizie a stimulat dezvoltarea tehniciilor care permit accesul în zonele cele mai inaccesibile, adesea prin incizii mult mai mici decât în trecut.

Neuronavigația, microscopurile operatorii de înaltă performanță și endoscopia reprezintă instrumentele care au revoluționat practica neurochirurgicală. Aceste tehnologii asistă chirurgul în localizarea precisă a neoplasmului, în vizualizarea structurilor învecinate și în alegerea unui traseu de acces care minimizează lezarea țesuturilor sănătoase. Neuronavigația utilizează datele din investigațiile preoperatorii pentru a ghida chirugul în interiorul craniului și pentru a identifica cu acuratețe structurile anatomiche. Microscopul oferă o imagine mărită și detaliată a câmpului de intervenție, în timp ce endoscopul permite vizualizarea zonelor profunde prin căi de acces înguste.

„Filosofia mea este cea minim invazivă. Inciziile sunt mult mai mici decât înainte. Chiar dacă o tumoră depășește 5-6 centimetri, în anumite situații o poți elimina printr-o deschidere de 2-3 centimetri”, explică dr. Alin Iova.

Cum este posibil să se extragă o formațiune mai mare decât incizia făcută în osul craniului? Neurochirurgul clarifică faptul că tumora nu trebuie neapărat eliminată ca un întreg. „Se îndepărtează țesutul tumoral din interior, reducându-se astfel volumul total. Astfel, poate fi extrasă printr-o incizie mai mică. În trecut se credea că incizia și craniotomia trebuie să fie la fel de mari ca tumora. Astăzi tehnicile s-au rafinat”, detaliază specialistul.

Avantajul principal al abordurilor minim invazive este reducerea traumatizării țesuturilor învecinate, ceea ce, în cazurile adecvate, conduce la o recuperare mai ușoară și la o scădere a complicațiilor postoperatorii. Totuși, o incizie mai mică nu echivalează automat cu o operație mai simplă sau mai sigură. Dimpotrivă, lucrul în spații restrânse poate face procedura mai dificilă tehnic. „Este mult mai dificil, deoarece lucrezi prin coridoare înguste. Este necesară o experiență considerabilă pentru a stăpâni această tehnică”, subliniază neurochirurgul.

Nu toate neoplasmelor pot fi operate prin incizii mult mai mici decât dimensiunea lor

Nu toate neoplasmelor pot fi operate prin incizii mult mai mici decât dimensiunea lor. Alegerea metodei depinde de localizarea formațiunii, de dimensiunile acesteia și de proximitatea vaselor de sânge și a structurilor nervoase critice. Prioritatea chirurgului rămâne eliminarea tumorii în condiții de siguranță, precizează dr. Iova.

Potrivit specialistului, cu cât o leziune este detectată mai devreme, cu atât șansele de reușită a intervenției sunt mai mari. Dr. Iova subliniază că nu toate formațiunile cerebrale provoacă simptome evidente care să ducă rapid la consult, iar unele sunt descoperite întâmplător în timpul investigațiilor pentru alte afecțiuni.

Durerea de cap este un simptom care determină mulți pacienți să solicite un consult neurologic, însă, izolat, nu confirmă neapărat prezența unei tumori. „Simptomul general este cefaleea, dar acesta este nespecific. Rar se pune diagnosticul exclusiv pe baza durerii de cap”, explică neurochirurgul.

Pe măsură ce o formațiune intracraniană crește, exercită presiune asupra țesuturilor învecinate sau perturbă funcționarea anumitor regiuni cerebrale. În funcție de poziționare, pot apărea crize epileptice, tulburări vizuale, greață, vărsături sau alte manifestări neurologice. Medicul atrage atenția asupra simptomelor asociate creșterii presiunii intracraniene, inclusiv cefaleea, greața și vărsăturile. În anumite cazuri, vărsăturile pot apărea dimineața, brusc, fără greață prealabilă.

Există și neoplasme care se manifestă prin simptome foarte specifice. De exemplu, formațiunile din regiunea hipofizei pot comprima structurile implicate în vedere, ducând la pierderea vederii periferice. „Tulburările de vedere pot apărea în cazul tumorilor de la baza craniului, precum anumite adenoame hipofizare”, precizează dr. Iova.

Majoritatea pacienților nu ajung direct la neurochirurg. Inițial sunt evaluați de neurologi, oftalmologi, medici ORL sau specialiști în medicină internă, care pot recomanda investigații suplimentare dacă simptomele sugerează o problemă intracraniană.

Există situații în care pacientul nu prezintă manifestări clare de tumoră cerebrală, iar leziunea este descoperită întâmplător la un examen RMN sau CT efectuat pentru o altă problemă. „Da, se întâmplă să descoperim întâmplător un proces intracranian. Pacientul vine pentru altă problemă, are simptome nespecifice, iar investigațiile dezvăluie o formațiune la nivelul sistemului nervos central”, narați neurochirurgul.

Un exemplu tipic îl constituie meningioamele, neoplasme care se dezvoltă din meningele ce învelește creierul și măduva spinării. Multe sunt benigne și cresc lent, dar uneori ating dimensiuni mari înainte de diagnostic. Dr. Iova amintește de paciente la care modificările de comportament sau simptomele psihice postpartum au fost atribuite inițial depresiei postpartum, până când o investigație imagistică a identificat o formațiune intracraniană. Aceste situații sunt rare, iar depresia postpartum are de regulă alte cauze. Totuși, aceste exemple ilustrează diversitatea cu care o afecțiune neurologică poate să se manifeste și importanța diagnosticului corect.