Displazia de șold la copii: când se impune proteza
Pe scurtDe ce depistarea timpurie e decisivă? Problemele de dezvoltare a articulației șoldului la nou-născuși pot genera consecințe pe termen lung, inclusiv dureri cronice, mers nesigur și degenerare…

De ce depistarea timpurie e decisivă?
Problemele de dezvoltare a articulației șoldului la nou-născuși pot genera consecințe pe termen lung, inclusiv dureri cronice, mers nesigur și degenerare articulară. Dr.
Adrian Dima, specialist în ortopedie și traumatologie cu experiență în chirurgia artroscopică la Spitalul Clinic SANADOR, a detaliat pentru DC Medical și DC News abordările terapeutice și momentul optim pentru înlocuirea articulației cu o proteză.
Această afecțiune, cunoscută ca displazie congenitală de șold, este prezentă de la naștere și afectează formarea corectă a articulației.
Cum funcționează tratamentul conservator?
Depistarea timpurie este cheia succesului tratamentului.
În primii ani de viață, se efectuează screening-uri pentru a identifica devierea încă din primele luni. În multe situații, intervențiile non-chirurgicale sunt suficiente pentru a normaliza dezvoltarea articulației. Dacă problema nu este rezolvată sau dacă articulația se degradează progresiv, pacienții pot suferi de dureri persistente, dificultăți la deplasare și, eventual, de coxartroză.
În faza inițială a terapiei, se folosesc dispozitive ortopedice precum hamul Pavlik. Acestea stimulează dezvoltarea corectă a acetabulului, adică a cavității care găzduiește capul femural.
Ce se întâmplă când displazia persistă?
Deoarece copilul se află într-o etapă de creștere activă, corectarea se poate realiza relativ rapid în cazurile adecvate.
Medicul a subliniat că tratamentul conservator este primul pas și, în multe cazuri, este suficient pentru a asigura o funcționare normală a șoldului pe termen lung.
Când displazia persistă sau nu a fost tratată corect, consecințele devin vizibile la maturitate. Articația se poate degrada, ducând la limitarea amplitudinii de mișcare, mers deficitar, șchiopătat și dureri. În timp, poate apărea coxartroza, caracterizată prin distrugerea cartilajului articular. Într-o articulație sănătoasă, suprafețele osoase sunt acoperite de un strat de cartilaj neted care permite mișcarea fără frecare excesivă. Odată ce acest strat se distruge, mișcarea devine dificilă, generând inflamație și durere.
Când se impune intervenția chirurgicală?
În cazul displaziei, se pot adăuga și fenomene de subluxație, unde capul femural tinde să iasă parțial din acetabul, sau chiar luxația completă, când capul părăsește complet cavitatea articulară.
În etapele mai avansate, dar înainte de a ajunge la o proteză, se pot efectua intervenții chirurgicale reconstructive. Scopul acestor proceduri este de a restabili congruența articulară și de a asigura o acoperire cât mai completă a capului femural.
Astfel se creează condiții mai bune pentru funcționarea articulației, cu scopul de a amâna cât mai mult necesitatea unei proteze.
Cum se alege momentul protezei?
Decizia de a efectua o proteză de șold este luată cu grijă, ținând cont de durată de viață a implantului și de riscurile asociate intervenției.
Dr. Dima a subliniat că orice componentă înlocuită în corpul uman are o durată de viață limitată și implică riscuri inerente oricărei intervenții chirurgicale.
Prin urmare, obiectivul este de a amâna protezarea până la momentul optim, adică atunci când tratamentele conservatoare și, dacă este cazul, cele chirurgicale nu mai oferă rezultate suficiente pentru a menține calitatea vieții pacientului.





