De ce ne vine poftă de carbohidrați când vine toamna

De ce vrem să mâncăm mai mult când vremea e rece?

Trapa mâncărilor emoționale reci. De ce creierul nostru are nevoie de carbohidrați în toamnă

Când zilele se scurțesc, temperaturile scad, iar nopțile în casă devin mai lungi, pofta de pâine, paste, cartofi, dulciuri și alte alimente bogate în carbohidrați pare mai greu de controlat. Pentru unii oameni, mâncarea devine, de asemenea, o formă de confort, o reacție rapidă la stres, plictisire sau oboseală.

Nevoia de a mânca mai mult nu este doar despre voință. Somnul, starea de spirit, obiceiurile alimentare și mecanismele cerebrale de recompensare pot influența alegerile de mâncare.

Cu toate acestea, nu orice dorință de carbohidrați în timpul iernii reci înseamnă să mănânci emoțional, nici nu există nici o dovadă că corpul fiecărui om are nevoie de mai mulți carbohidrați în toamnă.

Cu venirea toamnei, rutina zilnică se schimbă.

Petrecăm mai puțin timp în aer liber, avem mai puțină lumină naturală, iar activitățile care ne scoteau din casă în vara sunt înlocuite uneori cu seri petrecute pe canapea, în fața televizorului sau a telefonului.

Mâncare emoțională sau doar foame?

În acest context, gustările sunt din ce în ce mai accesibile, iar alimentele calde, consistentă și dulce pot câștiga un apel special.

Există, de asemenea, o simplă explicație comportamentală. Mâncarea este disponibilă imediat și poate oferi o senzație rapidă de plăcere.

După o zi dificilă, o felie de paste, o felie de pâine proaspătă sau o pereche de ciocolată pot deveni răsplata pe care ne-o oferim fără să ne gândim prea mult la foame.

A avea o poftă de carbohidrați nu înseamnă automat că mâncăm emoțional. Carbohidrații sunt o sursă importantă de energie, iar foamea poate apărea în mod natural dacă nu mâncăm, dacă mâncăm prea puțin sau dacă avem o zi plină de energie.

Problema apare atunci când mâncarea devine răspunsul principal la emoții și este folosită în mod repetat pentru a ameliora anxietatea, tristețea, singurătatea sau stresul.

Ce se întâmplă în creier când mâncăm pâine, paste sau dulciuri?

În plus, schimbarea anotimpurilor nu produce aceleași efecte pentru toată lumea.

Unii oameni observă o creștere a apetitului în timpul lunilor reci, în timp ce alții nu simt nicio schimbare. Nu există nici o regulă biologică că odată ce vine toamna, creierul va cere necesar mai mult zahăr sau mai mult făină.

Carbohidrații joacă un rol esențial în nutriție.

Corpul îl descompun în glucoză, pe care celulele o folosesc pentru a produce energie, iar creierul folosește, de obicei, glucoza ca sursă primară de energie. Asta nu înseamnă că avem nevoie de dulciuri sau produse din făină albă ori de câte ori ne simțim obosiți.

Pofta de a mânca anumite alimente implică mai multe mecanisme ale creierului, inclusiv sistemele care reglementează foamea, motivația și recompensa.

Dieta fără carbohidrați, o greșeală!

Un aliment dulce sau bogat în grăsimi poate oferi o experiență plăcută, iar creierul poate învăța să asocieze consumul său cu o stare de confort.

Dacă repetăm acest comportament după o zi stresantă, simpla apariție a unei situații similare poate declanșa o poftă de mâncare, chiar și atunci când nu avem mare foame.

În cazul carbohidraților, discuția este uneori legată și de serotonină, un neurotransmițător implicat în reglarea dispoziției și a altor funcții corporale. Există cercetări care au examinat relația dintre consumul de carbohidrați și mecanismele de serotonină, în special la persoanele cu tulburare afectivă sezonieră. Cu toate acestea, explicația că mâncăm dulciuri pentru a crește serotonina este prea simplă și nu descrie în întregime procesele implicate.

Nu toate carbohidrații au aceleași efecte asupra satietății.

O porție de făină de ovăz, pâine cu grâu întreg, cartofi sau legume oferă, de asemenea, alte nutriențe, iar conținutul de fibre și preparatul influențează modul în care acestea sunt digerate.

Pe de altă parte, dulciurile și produsele foarte rafinate pot fi ușor consumate în cantități mari, mai ales atunci când sunt la îndemână și sunt asociate cu o recompensă emoțională.