Pastilele pentru diabet declanșează reacții adverse care cer alte medicamente

De ce apar alte pastile în schema?

Tratamentele pentru diabet de tip 2 riscă să declanșeze un lanț de reacții nedorite. Rezultatul? Pacienții ajung să ia și alte medicamente pentru a le gestiona. Concluzia vine dintr-un studiu pe dosierele medicale ale peste 387.000 de persoane. Cercetarea a scos la lumină cazuri în care efectele secundare ale unui medicament au fost interpretate greșit ca simptome ale unei afecțiuni noi. Rezultatul: se prescrie un alt tratament. Acest fenomen, numit „cascadă de prescriere”, crește numărul de pastile, complică schema terapeutică și majoră riscul de noi reacții adverse.

Cum funcționează cascada de prescriere?

O cascadă de prescriere se manifestă când o reacție negativă provocată de un medicament este confundată cu o problemă medicală nouă. În loc să se identifice tratamentul inițial drept posibilă cauză a simptomelor, medicul prescrie un alt medicament pentru a le combate. Se formează un lanț: primul medicament provoacă un efect secundar, al doilea se administrează pentru a trata acel efect, iar ulterior pot apărea alte reacții care cer intervenții suplimentare. Problema se agravează la pacienții cu diabet de tip 2, care urmează deja tratamente pentru colesterol, hipertensiune arterială și alte afecțiuni asociate.

Studiul, publicat în revista științifică BMC Medicine, a examinat două baze de date medicale de mari dimensiuni, care includeau informații despre peste 387.000 de persoane cu diabet de tip 2. Cercetătorii au analizat 12 combinații de medicamente, verificând dacă administrarea unui anumit tratament era urmată mai frecvent de introducerea altuia. Rezultatele au scos la lumină șapte posibile cascade de prescriere. Două clase de medicamente antidiabetice au atras în mod deosebit atenția echipei: inhibitorii SGLT2 și tiazolidindionele. Este esențial de menționat că analiza a identificat doar asocieri în datele medicale, fără a demonstra că fiecare medicament suplimentar a fost inutil sau că reacția adversă a fost, în toate cazurile, singura explicație pentru apariția simptomelor.

Ce a arătat studiul pe 387.000 de dosiere?

Inhibitorii SGLT2 funcționează prin eliminarea excesului de glucoză din organism prin urină, reducând astfel glicemia. Printre efectele secundare cunoscute se numără urinarea mai frecventă, amețelile și un risc crescut de infecții fungice genitale. Datele au arătat că administrarea acestor medicamente era urmată mai frecvent de prescrierea unor tratamente suplimentare, și anume: antibiotice pentru infecții ale tractului urinar, medicamente antifungice pentru combaterea infecțiilor fungice și medicamente pentru tratarea vezicii urinare hiperactive.

De ce SGLT2 și tiazolidindionele sunt în centrul atenției?

O altă categorie analizată a fost cea a tiazolidindionelor, care ajută organismul să utilizeze mai eficient insulina. Acestea pot provoca retenție de lichide, umflarea picioarelor și a gleznelor, sau creștere în greutate. În datele examinate, administrarea lor a fost urmată mai frecvent de prescrierea diureticelor de ansă, cunoscute și ca „pastile pentru eliminarea apei”, utilizate pentru reducerea excesului de lichide din corp.

Ce alte medicamente declanșează cascade?

Cercetarea nu s-a concentrat exclusiv pe medicamentele antidiabetice. Oamenii de știință au identificat posibile cascade de prescriere și în cazul unor tratamente frecvent luate de persoanele cu diabet pentru afecțiunile asociate. Statinele, prescrise pentru reducerea colesterolului și a riscului cardiovascular, au fost asociate cu introducerea ulterioară a unor medicamente pentru vezica urinară hiperactivă sau a unor somnifere. De asemenea, blocantele canalelor de calciu, folosite pentru controlul tensiunii arteriale, au fost asociate cu prescrierea ulterioară a diureticelor. Un efect secundar frecvent al acestei clase este umflarea membrelor inferioare.

Cercetătorii au identificat astfel șapte posibile combinații în care un medicament era urmat de introducerea altuia pentru tratarea unor reacții adverse, conform informațiilor din NY Post. Autorii subliniază că recunoașterea corectă a reacțiilor adverse poate preveni prescrierea unor tratamente suplimentare care nu sunt întotdeauna necesare. Când un pacient dezvoltă simptome noi după începerea unui tratament, medicul ar trebui să ia în considerare și posibilitatea ca acestea să fie provocate de medicamentele deja administrate. În anumite situații, ajustarea dozei, schimbarea sau întreruperea tratamentului responsabil, la recomandarea medicului, ar putea reduce numărul medicamentelor necesare și complexitatea schemei terapeutice. Acest aspect este deosebit de important pentru persoanele în vârstă, care suferă frecvent de mai multe afecțiuni cronice și urmează simultan numeroase tratamente. Studiul nu recomandă întreruperea bruscă a medicamentelor pentru diabet, colesterol sau hipertensiune arterială.

Ce înseamnă asta pentru pacienții în vârstă?

Rezultatele subliniază însă importanța evaluării atente a simptomelor noi și a revizuirii periodice a tratamentelor, pentru ca efectele secundare ale unui medicament să nu fie confundate automat cu o nouă boală.