Inima artificială care cumpără ani prețioși pentru bolnavii de pe lista de așteptare
Pe scurtOare cât poate bate o inimă ajutată de tehnologie? Un dispozitiv medical de ultimă generație aprinde o speranță uriașă pentru pacienții prinși pe listele interminabile de așteptare pentru un…
Oare cât poate bate o inimă ajutată de tehnologie?
Un dispozitiv medical de ultimă generație aprinde o speranță uriașă pentru pacienții prinși pe listele interminabile de așteptare pentru un transplant cardiac.
Cunoscut sub denumirea de LVAD (dispozitiv de asistare ventriculară stângă), acest aparat preia o parte din munca inimii și o ajută să funcționeze chiar și ani la rând, până când apare un donator compatibil.
Invitat în emisiunea „Martorii”, cardiologul Dorin Golcea a explicat cum funcționează această tehnologie salvatoare și de ce accesul la ea rămâne un lux sau o utopie în România.
În clinici din Germania, unde medicul a acumulat o vastă experiență, pacienții care își așteaptă rândul pentru o inimă nouă pot primi acest sistem. Dispozitivul se montează direct la vârful inimii și este pus în mișcare cu ajutorul unei centuri și al unei baterii externe. În clinicile unde am lucrat în Germania, în perioada de așteptare pentru un transplant, știm cât timp durează procesul în Europa.
O alternativă este instalarea unui aparat la vârful inimii, alimentat printr-o centură cu baterie, a precizat specialistul.
Medicina a avansat atât de mult încât bolnavii pot supraviețui așa timp de cinci, șase sau chiar șapte ani, în funcție de cum reacționează organismul.
Un caz concret arată însă cât de complicată poate fi realitatea din spatele unei asemenea intervenții. Un pacient al doctorului Dorin Golcea a trăit patru ani sub supravegherea sa cu un astfel de aparat.
Când starea i s-a agravat, medicii i-au propus implantarea unui LVAD. Deși omul avea banii necesari – intervenția costa în jur de 100.000 de euro –, adevărata barieră n-a fost bugetul, ci lipsa infrastructurii din România. Dacă aparatul dădea o eroare, pacientul avea nevoie urgentă de medici specializați, care însă lipseau cu desăvârșire în zona lui.
Dificultatea constă în faptul că nu putea să se întoarcă acasă cu aparatul activ.
Oricare mică defecțiune cerea mersul la Urgențe din oraș sau din sat, unde personalul medical nu întrecea funcționarea dispozitivului, a relatat cardiologul.
De ce lipsesc donatorii în România?
În Germania, Dorin Golcea consulta an de an pacienți care trăiau deja cu un LVAD montat în piept.
Ca să-i poată îngriji corect, a fost nevoit să învețe fiecare secret al mecanismului.
Aveam pacienți care veneau la consultații anuale cu dispozitivul activ.
Trebuia să fac ecografii și să înțeleg perfect cum funcționează mașina, pentru a putea gestiona starea lor.
În România, pe de altă parte, tablourile clinice sunt mult mai întunecate. Mulți bolnavi îmbătrânesc pe listele de așteptare pentru că organele salvatoare lipsesc cu desăvârșire.
Nu am date exacte despre numărul de transplante efectuate în țara noastră, dar am pacienți trimiși pe lista de așteptare care încă nu au primit o inimă nouă.
Motivul principal este scarpitatea donatorilor. În acest context sumbru, un LVAD poate prelungi viața considerabil. Totuși, simpla lui montare nu e de ajuns; e nevoie de monitorizare continuă și de echipe medicale de elită.
„Aparatul poate adăuga cinci ani de viață”, a subliniat medicul.
El avertizează că succesul depinde de spital: „De ce unii supraviețuiesc doar două luni, iar alții cinci ani? Diferența o face infrastructura și expertiza locală.”
Evident, nu orice pacient cu insuficiență cardiacă poate primi un astfel de dispozitiv.
Fiecare caz trece printr-o sită fină de evaluare într-un centru de excelență, iar monitorizarea pe termen lung rămâne legea de bază pentru ca bolnavul să rămână în siguranță.