Un sfert dintre americani inventează simptome pentru a primi antibiotice

De ce exagerează pacienții?

Un studiu recent, publicat în JAMA Network Open și reprodus de MedicalXpress, scoate la iveală o realitate surprinzătoare: aproximativ un sfert din populația americană recunoaște că a exagerat sau a inventat simptome pentru a primi antibiotice. Cercetarea, bazată pe interviuri cu aproape 1.000 de participanți din întreaga țară, identifică motivele care stau la baza acestui comportament: senzația de a fi grav bolnav și presiunea de a se întoarce rapid la locul de muncă sau la școală.

Datele arată că 28% dintre chestionați au declarat că au prezentat intenționat o imagine distorsionată a stării lor de sănătate în încercarea de a obține medicamente pentru ei înșiși. Un procentaj aproape identic, 27%, a recunoscut că a procedat la fel pentru a obține tratament pentru un copil aflat sub îngrijirea sa. Aceste acțiuni cuprindeau atât amplificarea unor semne reale, cât și fabricarea completă a simptomelor.

Motivele cele mai frecvente au fost convingerea că sunt extrem de bolnavi sau că propriul copil este în stare critică, și percepția că antibioticul este singura soluție eficientă.

Ce spune cifra?

„Este o situație delicată”, explică Thorpe.

Pacienții suferă și sunt convinși că doar antibioticul îi poate ajuta.

Ce spun medicii despre exagerarea simptomelor?

A fi îndrumat să se odihnească și să aștepte este greu de acceptat, iar dacă crezi că există un medicament care te-ar putea ameliora, este dificil să rezisti impulsului de a-l cere. Alți respondenți au menționat necesitatea de recuperare rapidă pentru a reveni la serviciu ori la școală, iar unii au invocat dorința de a păstra controlul asupra procesului terapeutic.

Cercetătorii subliniază că această practică prezintă riscuri semnificative. Deși antibioticul este un tratament vital împotriva infecțiilor bacteriene, el este inutil împotriva celor virale, care sunt cauza principală a simptomelor asemănătoare răcelii sau gripei.

Mai mult, ca orice medicament, antibioticul poate provoca efecte adverse.

Care sunt riscurile ascunse ale exagerării?

„Aceste medicamente nu sunt lipsite de risc pentru pacient”, precizează Andrea Levy, doctor în științe, profesoară de științe sociale la Connecticut State Community College Middlesex și autoare principală a studiului.

„În plus, utilizarea excesivă alimentează rezistența antimicrobiană, o problemă majoră de sănătate publică.”

Ce trebuie să facă medicii?

Prin urmare, este crucial ca medicii să dispună de o imagine fidelă a stării pacientului, astfel încât să poată prescrie antibioticul doar când este realmente necesar și să evite administrarea lui când dăunați mai mult decât bine. Totuși, cercetătorii subliniază că scopul nu este de a vinovăți pacienții.

„Există motive ușor de înțeles, față de care putem fi empatici, pentru care pacienții simt nevoia de a distorsiona simptomele sau pentru care părinții o fac în numele copiilor lor”, declară Levy.

„Noi propunem doar că există o cale mai bună.”

De ce contează experiențele anterioare ale pacienților?

Motivurile exagerei sunt adesea legate de experiențe anterioare. De exemplu, persoanele ale căror plângeri au fost ignorate de medici în trecut sunt mai predispuse să exagereze ulterior.

Thorpe adaugă că prescrierea nejustificată a antibioticului pentru o infecție virală anterioară poate crea o asociere greșită între medicament și ameliorare, deși virușii se vindecă de regulă prin mecanisme naturale.

Rezultatele evidențiază necesitatea unor strategii de comunicare mai bune, atât din partea medicilor, cât și din partea pacienților. Medicii trebuie să transmită clar că ascultă și iau în serios plângerile, chiar și când antibioticul nu este soluția.

Cum ajută comunicarea clară între medic și pacient?

„Pe viitor, va fi esențial să testăm diferite modalități de modificare a modului în care pacienții și personalul medical comunică”, declară Angela Fagerlin, doctor în științe, profesoară și directoare a Departamentului de Științe ale Sănătății Populației la University of Utah Health.

Cum pot medicii să explice de ce nu prescriu antibioticul când nu este eficient?

Concluzie: empatie și încredere sunt cheia!

Cum pot pacienții să comunice astfel încât îngrijirea lor să fie înțeleasă și satisfăcută? Și cum ne putem ajuta reciproc să înțelegem mai bine punctele de vedere ale celorlalți?

„Concluzia practică nu este ca medicii să devină suspicioși”, explică Levy. „Dimpotrivă, medicii trebuie să creeze un mediu de comunicare în care pacienții și părinții să se simtă ascultați, astfel încât să nu mai simtă nevoia de a exagera pentru a fi luați în serios.” „Pacienții se simt frecvent astfel”, adaugă Thorpe.

„Ar trebui să fie prioritatea noastră să liniștim oameni, să recâștigăm încrederea lor și să găsim modalități potrivite de a răspunde îngrijirilor lor.” Scopul final este ca relația pe termen lung dintre pacient și furnizorul de servicii medicale să se bazeze pe încredere, transparență și înțelegere reciprocă.