Recuperarea rapidă după accidentul vascular cerebral începe din spital

Cum afectează întârzierea terapiei viața zilnică a bolnavului?

În contextul sărbătorii Zilei Mondiale a Accidentului Vascular Cerebral, Societatea Română de Reabilitare Medicală (SRRM) subliniază importanța critică a primelor ore și zile după evenimentul vascular. Mesajul central al instituției este clar: procesul de recuperare nu trebuie să aștepte decongestia spitalului, ci trebuie să debuteze imediat, odată ce starea clinică a bolnavului s-a stabilizat.

În acest demers, medicul specialist în reabilitare medicală joacă un rol central, integrându-se în echipa multidisciplinară care îngrijeste pacientul.

Statisticiile epidemiologice pentru România arată o poveste îngrijorătoare. Conform estimărilor făcute de prof.

univ. dr. Mădălina Iliescu, președinta SRRM, bazate pe datele Organizației Mondiale a Sănătății, între 55.000 și 65.000 de români suferă un accident vascular cerebral în fiecare an.

Absența unui registru național dedicat face ca aceste cifre să rămână aproximative, ceea ce complică eforturile de planificare a resurselor.

Mai mult decât atât, accesul la servicii de recuperare este insuficient: datele SRRM indică că doar o parte din aproximativ două milioane de cetățeni care au nevoie de reabilitare medicală beneficiază efectiv de astfel de servicii într-o an.

Impactul timpului de start al terapiei se simte în viața de zi cu zi a bolnavului. Diferența dintre un pacient care se ridică singur și unul care are nevoie de ajutor pentru a face câțiva pași sau pentru a vorbi și înghiți fără dificultăți, este enormă.

Cu cât intervenția reabilitativă începe mai repede, cu atât mai mare este șansa de a păstra sau de a recăpăta funcțiile de bază. Îngrijirea într-o unitate specializată, cu o echipă multidisciplinară, reduce semnificativ riscul de deces sau de dependență pe termen lung.

O analiză Cochrane din 2020 a demonstrat că acest tip de îngrijire asocierează cu șanse cu aproximativ un sfert mai mici de a ajunge la un rezultat nefavorabil.

Totuși, intensitatea și momentul exact al mobilizării rămân subiect de evaluare medicală. Studiul AVERT, publicat în revista The Lancet, a arătat că o mobilizare foarte intensă în primele 24 de ore nu a adus beneficii, ci a fost legată cu un rezultat mai slab la trei luni.

Concluzia este că reabilitarea eficientă este cea începută la momentul potrivit, cu o doză adecvată și sub supraveghere strictă, nu efortul maxim făcut cât mai repede posibil.

Ce echipă medicală susține pacientul cu AVC de la urgență la neurolog?

Pe plan instituțional, Ministerul Sănătății a anunțat în 2023 un program prioritar destinat neuroreabilitării precoce pentru pacienții cu AVC acut, implementat în secțiile de neurologie și finanțat direct pentru spitale. Rolul medicului de reabilitare medicală, specialist în medicină fizică, este esențial în coordonarea acestui proces.

Acesta evaluează starea clinică și funcțională, stabilește obiectivele într-un Plan Individual de Medicină Fizică și de Reabilitare și coordonează activitatea kinetoterapeuților, logopedului, psihologului și altor specialiști.

Pacientul cu AVC are, în jurul lui, o echipă solidă, de la medicul de urgență și neurolog, până la asistente și imagiști. Medicul de reabilitare medicală completează această echipă cu o perspectivă care privește viitorul pacientului: ce poate face în ziua a cincea, în luna a treia și la un an.

Reabilitarea poate începe încă din spital, imediat ce starea este stabilă, iar cu cât amânăm, cu atât scad șansele ca rezultatele să fie optime. Din păcate, parcursul pacientului nu este pe deplin înțeles de toți colegii din specialitățile implicate, iar uneori omul se pierde în sistem, declară prof. univ.

dr. Mădălina Iliescu, președintele Societății Române de Reabilitare Medicală (SRRM), medic primar de medicină fizică și de reabilitare.

Când intervenția întârzie, consecințele se agravează rapid.

Pierderea forței musculare și a echilibrului, dificultățile de vorbire și de înghițire, durerea, rigiditatea și riscul crescut de căderi duc la pierderea autonomiei personale. Spasticitatea, adică încordarea involuntară a mușchilor, este una dintre cele mai frecvente sequele. Potrivit prof.

Iliescu, între 20% și 40% dintre pacienții cu AVC dezvoltă această complicație, ceea ce, aplicat la estimările de cazuri pentru România, înseamnă între 11.000 și 26.000 de cazuri noi pe an.

Deși spasticitatea poate fi gestionată prin terapii specifice, nu dispare peste noapte și cere un management etapizat, adaptat la fiecare pacient.

SRRM subliniază și barierele sistemice: accesul la reabilitare este limitat de un număr redus de zile de tratament în ambulatoriu decontate de CNAS pentru pacienții cronici, de subfinanțarea serviciilor și de lipsa datelor centralizate. Ziua de 29 octombrie este o ocazie nu doar pentru a onora pacienții, ci și pentru a susține aparținătorii care îi însoțesc zilnic.

Pentru acești, un plan de recuperare clar, început la timp și condus de un specialist, înseamnă mai puțină incertitudine și un drum mai ușor de urmat, pas cu pas, către o viață mai independentă.