Ora de iarnă 2026: ce efecte are schimbarea cu o oră asupra sănătății

Ce spune psihiatria contemporană?

Impactul asupra stării de bine a ajustării ceasurilor în noaptea de iarnă 2026: ce trebuie să știm despre sănătate

Modificarea programului orar, care va avea loc în noaptea din această perioadă, implică darea înapoi a minutelor cu o oră, o manevră pe care mulți o consideră pur formalistă. Totuși, specialiștii în domeniul medical susțin că acest gest administrativ simple se traduce, de fapt, printr-o perturbare semnificativă a cronobiologiei umane.

Organismul uman nu este o mașinărie rigidă, ci un sistem complex care reacționează la schimbările de lumină și de ritm, iar tranziția la ora legală de iarnă poate lăsa urme clare asupra calității somnului, stării de spirit și funcționării generale a minții.

Codrina Rădulescu, medic specialist psihiatru la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași, a afirmat pentru Agerpres că nu ar trebui să tratăm cu superficialitate semnele emoționale care persistă după această schimbare. Ea insistă asupra ideii că corpul trimite mesaje clare, pe care avem nevoie să le identificăm corect. Pregătirea pentru noul sezon nu trebuie să se limiteze la aspectele fizice sau materiale, ci trebuie să integreze în egală măsură îngrijirea echilibrului psihic.

Este imperativ să ne educăm capacitatea de a citi semnalele corporale, acordând o atenție sporită factorilor esențiali precum odihna adecvată, prezența la lumina naturală, activitatea fizică regulată și menținerea legăturilor sociale.

Mai ales, trebuie să fim vigilenți în fața simptomelor afective care nu dispar rapid, considerând sănătatea mintală ca fiind o componentă indisolubilă a ritmului biologic, un sistem care dialoghează constant cu mediul exterior.

Din punct de vedere al psihiatriei contemporane, interpretarea acestor fluctuații implicate de schimbarea orei necesită o perspectivă integrată, care să lege dinamica cerebrală, fiziologia generală și contextul ambiental. Medica Rădulescu explică faptul că, deși trecerea la ora de iarnă ar oferi teoretic o oră suplimentară de somn, realitatea neurobiologică este mai nuanțată. Scăderea duratei zilei și alterarea modului în care suntem expuși la lumină naturală pot perturba mecanismele interne care mențin stabilitatea emoțională.

Astfel, în această perioadă, mulți oameni pot experimenta oscilații în starea lor de dispoziție, o scădere a energiei disponibile, probleme în menținerea focusului mental, o iritabilitate crescută, o tendință spre somnolență în intervalul orar al activităților zilnice și, în cazuri specifice, o intensificare a semnelor asociate anxietății sau depresiei.

Este crucial să clarificăm faptul că simptomele resimțite nu indică automat instalarea unei patologii mentale. Cu toate acestea, pasul către anotimpul rece poate acționa ca un factor de risc pentru acei indivizi care au o predispoziție genetică sau care au deja un diagnostic de afecțiune psihiatrică.

Funcționarea umană este guvernată de un ceas intern, cunoscut sub numele de ritm circadian, care orchestreză ciclurile de odihnă și veghe, eliberarea hormonilor, termoreglarea, procesele metabolice, precum și performanțele cognitive și emoționale.

Tonusul mental scade!

Coordonarea acestui sistem complex are loc la nivelul creierului, într-o zonă specifică numită nucleul suprachiasmatic. Acest centru primește date despre alternanța dintre lumină și întuneric prin intermediul retinei, asigurând astfel sincronizarea ceasului biologic cu ciclurile exterioare. Rolul melatoninei, hormonul secretat de glanda pineală, este esențial; producerea sa se amplifică în condiții de întuneric, facilitând pregătirea corpului pentru somn. Lumina joacă, la rândul ei, un rol critic în modularea secreției de melatonină și în reglarea stării de vigilanță. Prin urmare, când mutăm ceasul, nu schimbatem doar indicația de pe cadran, ci alterăm raportul dintre agenda noastră socială și ritmurile interne. În plus, pe măsură ce zilele devin din ce în ce mai scurte, cantitatea de lumină naturală recepționată scade progresiv.

Pe plan neurobiologic, lumina nu influențează doar somnul, ci și rețelele de neurotransmițători responsabile de reglarea stării de spirit, inclusiv circuitele care utilizează serotonina și dopamina. Acești mediatori chimici sunt implicați direct în controlul emoțiilor, al motivației, al percepției recompensei și al nivelului de energie.

Modificarea modului în care suntem expuși la lumină poate genera schimbări subtile, dar cu impact real, asupra modului în care ne percepem pe noi înșine și ne descurcăm în viața cotidiană.

Printre cele mai comune reacții observate se numără scăderea tonusului mental. Indivizii pot descrie o oboseală care nu se ameliorează, o lipsă a dorinței de a acționa, dificultăți în inițierea taskurilor zilnice sau o senzație de epuizare necesitănd timp suplimentar pentru refacere.

Iritabilitatea, o toleranță scăzută la stres și o sensibilitate afectivă amplificată pot apărea frecvent. Târgurile care înainte erau ușoare devin efort intense, iar capacitatea de a face față presiunilor pare redimensionată. Somnul suferă, de asemenea, transformări: unele persoane raportează o somnolență excesivă pe parcursul zilei, treziri dificile dimineața sau o senzație de odihnă neîndeajunsă.

Altele se confruntă cu probleme în a adormi, treziri în mijlocul nopții sau haosul programului de somn obișnuit. Pe plan cognitiv, se observă o diminuare a concentrării, dificultăți în reținerea informațiilor și o scădere a randamentului profesional.

În paralel, se remarcă o tendință de a consuma mai multe alimente, în special cele bogate în carbohidrați, asociată adesea cu o reducere a mișcării fizice și cu un retragere din viața socială. Medicul psihiatru subliniază că aceste reacții sunt individuale și nu sunt obligatorii pentru toți; în majoritatea cazurilor, ele sunt tranzitorii, reprezentând o adaptare normală la condițiile externe modificate.

Totuși, este vital să facem distincția între fluctuațiile temporare de dispoziție și o depresie clinică. Reducerea timpului petrecut în lumina naturală este corelată cu apariția sau agravarea simptomelor depresive la anumite categorii de pacienți. În cazuri specifice, se poate instala tulburarea afectivă sezonieră, cunoscută și ca depresie sezonieră. Aceasta se definește prin episoade recurente de tristețe care apar într-o anumită perioadă anului, tipic în toamnă și iarnă, și care se atenuă în primăvară-vară. Simptomatologia include o stare depresivă, pierderea plăcerii în activitățile preferate anterior, oboseală cronică, somn excesiv, poftă de mâncare crescută, izolare socială și probleme de concentrare. În forme grave, pot apărea sentimente de inutilitate, lipsa speranței și gânduri negative.

Nu trebuie să confundăm tristețea sezonieră cu o depresie clinică severă. Stabilirea diagnosticului corect necesită consultul unui medic psihiatru și o evaluare detaliată, care ia în calcul intensitatea, durata și recurența simptomelor, impactul asupra vieții zilnice, simptomele asociate și istoricul medical.

Un aspect critic este acela că persoanele cu antecedente de depresie majoră recurentă, tulburare bipolară sau alte afecțiuni mentale necesită o supraveghere sporită din partea familiilor în această perioadă sensibilă.