Medicamente pentru diabet și ADHD testate împotriva Alzheimer

Ce au declarat la Alzheimer’s Research UK?

Reutilizarea terapiei: cum pot medicamentele pentru diabet și ADHD oferi speranță în lupta cu Alzheimer

O abordare inovatoare în cercetarea medicală se concentrează pe potențialul unor substanțe deja folosite în tratarea altor boli cronice, în special diabetul de tip 2 și tulburarea ADHD, pentru a contracara progresia bolii Alzheimer. O echipă de savanti din Marea Britanie a inițiat un experiment clinic de mare anvergură, proiectat să verifice dacă metformina și atomoxetina pot încetini pierderea memoriei și a funcțiilor intelectuale la pacienții cu această boală neurodegenerativă.

Proiectul, cunoscut sub denumirea AD-SMART, vizează aproximativ 1.200 de persoane, cu primele date așteptate în jurul anului 2030.

Inițiativa a fost prezentată oficial pe 22 octombrie 2026 de Institutul Britanic de Cercetare a Demenței și de Alzheimer’s Research UK, în parteneriat cu University College London și alte structuri medicale din Regatul Unit.

Scopul fundamental al acestei strategii este de a explora dacă medicamentele omologate pentru alte patologii pot modifica mecanismele biologice care stau la baza Alzheimer-ului. Principalul beneficiu al acestei metode rezidă în faptul că aceste molecule au fost deja testate la mase mari de pacienți, oferind un profil de siguranță mult mai bine înțeles față de compozițiile noi.

Reprezentanții Institutului Britanic de Cercetare a Demenței susțin că acest model de cercetare ar putea reduce cu peste jumătate durata necesară pentru evaluarea unor tratamente potențiale împotriva Alzheimer.

Cu toate acestea, până în prezent, nu există probe definitive că metformina sau atomoxetina pot opri cursul bolii. Cercetarea abia a început, iar demonstrarea eficacității rămâne obiectivul central al studiului.

Cele două molecule alese pentru acest efort de cercetare au istorice clinice distincte.

Prima este metformina, una dintre cele mai prescrise substanțe pentru controlul diabetului zaharat de tip 2. A doua este atomoxetina, un tratament standard pentru tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). La o primă analiză, aceste două afecțiuni par să nu aibă niciun punct comun cu Alzheimer.

Totuși, datele științifice recente au evidențiat conexiuni între metabolismul energetic al creierului, procesele inflamatorii din țesutul nervos și mecanismele neurodegenerative.

Metformina intervine în modul în care celulele consumă energie, în timp ce atomoxetina modifică activitatea unor neurotransmițători esențiali pentru atenție și pentru funcționarea anumitor circuite neuronale.

Conform declarațiilor Alzheimer’s Research UK, selecția acestor două medicamente a fost rezultatul unei evaluări riguroase realizate de cercetători, specialiști medici și reprezentanți ai persoanelor cu demență. Experții sunt de părere că ambele substanțe merită a fi studiate pentru impactul lor asupra proceselor patologice ale Alzheimer. Metformina, de exemplu, este folosită de decenii pentru reglarea nivelului de zahăr în sânge la diabetici. Ea scade sinteza de glucoză în ficat și îmbunătățește sensibilitatea la insulină.

Interesul pentru această moleculă depășește însă efectul glicemic. În contextul Alzheimer, neuronii pot prezenta defecite în metabolismul energetic, iar capacitatea lor de a gestiona resursele este compromisă. O altă direcție de studiu se concentrează pe inflamația cronică a creierului, un factor cheie în degradarea neuronilor.

Metformina acționează asupra unor mecanisme celulare care controlează metabolismul și răspunsul la stres. Cercetătorii doresc să verifice dacă aceste efecte pot proteja neuronii și pot încetini declinul cognitiv.

Unele date observaționale au sugerat o legătură între consumul de metformină și o scădere a riscului de demență.

Totuși, rezultatele au fost variabile, iar o asociere statistică nu echivalează cu o relație de cauzalitate care să demonstreze prevenirea bolii. Este posibil ca pacienții care primesc metformină să aibă un profil de sănătate diferit față de cei tratați cu alte medicamente antidiabetice. În plus, un tratament care poate influența riscul de apariție a unei boli nu este neapărat util după ce boala s-a manifestat.

Proiectul AD-SMART se concentrează tocmai pe acest aspect: dacă metformina poate fi de ajutor pentru persoanele care au deja diagnosticat cu Alzheimer, nu neapărat ca măsură preventivă la populația sănătoasă.

Proiectul AD-SMART va verifica ipoteza la scară mare!

Cea a doua moleculă investigată este atomoxetina, cunoscută ca tratament pentru ADHD. Ea funcționează prin blocarea reabsorției noradrenalinei, un neurotransmițător vital pentru concentrare, vigilență și activarea anumitor circuite cerebrale.

Noradrenalina este produsă în mare parte de neuroni situați în o zonă specifică a creierului numită locus coeruleus. Această structură este una dintre primele afectate în evoluția Alzheimer-ului. Savanții presupun că modificările în sistemul noradrenergic pot afecta atât funcționarea rețelelor cerebrale, cât și procesele inflamatorii.

Prin creșterea disponibilității noradrenalinei, atomoxetina ar putea influența mecanisme biologice implicate în neurodegenerare.

Există deja date inițiale care susțin necesitatea testării acestei molecule.

Un studiu de fază II, publicat în revista de specialitate Brain, a examinat atomoxetina la 39 de persoane cu tulburare cognitivă ușoară și markeri biologici sugestivi pentru Alzheimer.

Participanții au primit medicamentul și placebo în faze succesive, într-un protocol aleatorizat și dublu-orb. Administrarea tratamentului a dus la o scădere a unor indicatori ai bolii, măsurați în lichidul cefalorahidian. Nivelul proteinei Tau totale a scăzut cu aproximativ 6% față de grupa de control, iar forma fosforilată a acestei proteine a scăzut cu 4,7%.

Proteina Tau este centrală în modificările patologice ale creierului la pacienții cu Alzheimer. Totuși, acești indicatori biologici nu s-au tradus într-o îmbunătățire clinică semnificativă a memoriei sau a altor funcții cognitive evaluate. Studiul a fost prea limitat ca mărime și ca durată pentru a dovedi că atomoxetina încetinește declinul intelectual.

Proiectul AD-SMART are ca scop tocmai verificarea acestei ipoteze la o scară mult mai mare. Este vorba despre un experiment clinic de fază III, realizat în Marea Britanie. Echipele de cercetare intenționează a înrola în jur de 1.200 de subiecți pentru testarea primelor două medicamente. Potrivit datelor publicate de Institutul Britanic de Cercetare a Demenței, mai mult de 30 de unități medicale din sistemul NHS sunt programate să participe la acest proiect.

Procesul de recrutare a demarat deja, iar alte centre se vor alătuira în curând. Coordonatorul inițiativei este profesorul Paresh Malhotra, neurolog la Imperial College London și membru al echipei de cercetare a demenței.

Subiecții vor fi distribuiți aleatoriu în trei grupuri: unii vor primi metformină, alții atomoxetină, iar restul va primi un placebo, adică o formulă fără substanță activă. Nici pacienții, nici îngrijitorii lor și nici personalul medical nu vor fi informați despre tratamentul primit, respectând principiul dublu-orb. Obiectivul final este de a determina dacă aceste medicamente pot modifica cursul funcțiilor intelectuale și capacitatea de a desfășura activitățile zilnice.

Criteriile de participare sunt stricte.

Conform detaliilor oferite de Alzheimer’s Society, candidații trebuie să aibă cel puțin 55 de ani și un diagnostic clinic cert de boală Alzheimer. Sunt acceptați și cei cu demență mixtă, unde Alzheimer coexistă cu demența vasculară. Un indicator cheie este obținerea a cel puțin 17 puncte la testul MMSE, un instrument standardizat de evaluare cognitivă.

Fiecare pacient trebuie să aibă un partener de studiu, de obicei un membru al familiei sau un prieten apropiat. Acesta va furniza date despre evoluția bolii și despre schimbările în capacitatea de a realiza sarcini cotidiene. Participarea implică luarea zilnică a tratamentului atribuit pentru o perioadă de cel mult 18 luni.

Evaluările vor fi efectuate periodic, prin teste cognitive, analize hematologice și, unde este necesar, imagistică cerebrală. Unele afecțiuni preexistente pot exclude un candidat din studiu, în funcție de riscurile asociate cu medicamentele testate.

O dintre cele mai importante inovații ale AD-SMART nu rezidă doar în alegera medicamentelor, ci în structura experimentului.

În mod clasic, un studiu clinic se concentrează asupra unui singur tratament, comparat cu placebo sau cu terapia standard. După finalizarea cercetării, testarea unei alte molecule ar cere organizarea unui nou studiu, cu resurse și recrutare proprii. AD-SMART, în schimb, utilizează o platformă adaptativă cu mai multe brațe de tratament.

Acest design permite testarea simultană a mai multor medicamente față de o grupă de control comună. Această abordare este concepută pentru a accelera procesul de descoperire a terapiilor noi, reducând timpul necesar pentru obținerea datelor clinice.