Somnul de prânz: când un obicei banal devine semnal de alarmă pentru creier

Frecvența nu a fost singura variabilă analizată!

Un studiu realizat de echipa din cadrul Universității Johns Hopkins, care a inclus aproape 1.000 de subiecți cu vârsta peste 65 de ani, sugerează că un obicei considerat obișnuit, și anume somnul de după-amiază, poate fi un indicator al unor probleme cerebrale. Datele colectate de cercetătorii americani, raportate de ScienceAlert, arată că vârstnicii care se odihneau zilnic sau aproape zilnic în timpul zilei au înregistrat o probabilitate de a dezvolta demență cu 48% mai ridicată față de cei care dormeau rar sau deloc.

Analiza a acoperit 995 de participanți care, la începutul cercetării, nu prezentau semne de demență posibilă sau probabilă, conform standardelor clinice. Fiecare subiect a raportat frecvența și durata somnului diurn, iar evoluția lor cognitivă a fost monitorizată timp de aproximativ cinci ani. La sfârșitul acestui interval, 417 persoane, adică 41,9% din total, au fost diagnosticate cu forme de demență.

Frecvența nu a fost singura variabilă analizată. Persoanele care adormeau neintenționat în timpul zilei au avut un risc de demență cu 39% mai mare decât cele care nu dormeau deloc. De asemenea, somnul scurt, cu o durată de cel mult 30 de minute, a fost corelat cu o creștere de 40% în rata de apariție a demenței.

Aceste tipare de somn diurn au fost asociate, de asemenea, cu o creștere a riscului de a dezvolta probleme de memorie pe parcursul perioadei de studiu.

Cercetătorii au controlat o serie de variabile de confuzie, inclusiv vârstă, sex, nivel de educație, obiceiul de fumat, indicele de masă corporală și diverse afecțiuni medicale existente. Chiar și după aceste ajustări statistice, legătura dintre somnul diurn și demența a rămas semnificativă. Analiza a inclus și durata somnului nocturn, gradul de somnolență diurnă și probabilitatea de a suferi de apnee în somn. Chiar și în acest caz, anumite tipare de somn de zi au continuat să fie asociate cu un risc crescut.

Dimpotrivă, somnul ocazional, cel ales conștient și cel de lungă durată nu au arătat diferențe semnificative după corecții statistice.

Un pui de somn de 30 minute nu e neapărat periculos!

Este important de precizat că un pui de somn de 30 de minute nu este neaparat periculos în sine.

Fiind o studiu observațional, cercetarea identifică corelații statistice, nu o relație de cauzalitate directă.

Adam Spira, psiholog și cercetător la Johns Hopkins, susține că somnul frecvent în timpul zilei ar putea fi un semnal timpuriu al unor schimbări în structura cerebrală, fără să fie neaparat cauza lor.

Mai degrabă, somnolența excesivă ar fi un indicator timpuriu decât originea problemei.

Totuși, relația dintre somn și funcția cognitivă ar putea funcționa în ambele direcții. Afecțiunile neurologice pot induce somnolență, iar tulburările de somn pot compromite, la rândul lor, capacitatea de a procesa informația.

O altă ipoteză sugerează că persoanele care dorm prost noaptea încearcă să compenseze lipsa de odihnă prin somnul de după-amiază. Cercetările anterioare au dat rezultate contradictorii: unele au găsit legături între somnul diurn și declinul cognitiv, în timp ce altele nu au oferit dovezi suficiente.

Deși rezultatele nu justifică o interdicție generală a somnului de după-amiază, o modificare bruscă în obiceiurile de somn, mai ales nevoia necontrolată de a dormi ziua la persoanele în vârstă, merită a fi discutată cu un specialist. Sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili dacă somnul diurn este un factor de risc modificabil sau doar un simptom timpuriu al unor probleme cognitive subiacente.