Cum ne influențează pisicile starea de spirit prin intermediul hormonilor?

De ce ne-am îndrăgostit de pisici acum 2.000 de ani?

Relația dintre feline și omul care le îngrijește depășește simpla companie, fiind mediatizată de schimburi complexe la nivel hormonal.

Există dovezi științifice care susțin ideea că prezența acestor animale poate ameliora semnificativ calitatea vieții de zi cu zi a stăpânilor, deși datele disponibile nu sunt încă definitive.

Contrar așteptărilor, anumite analize indică faptul că traiul alături de o pisică poate genera, în unele situații, efecte contrare, afectând negativ sănătatea fizică sau echilibrul psihologic.

Echipa de cercetători de la Universitatea Kyoto, situată în Japonia, propune o explicație inovatoare pentru aceste discrepanțe: factorul determinant nu este simpla posibilitate de a deține un animal de companie, ci gradul de intimitate fizică și proximitatea constantă dintre felină și om.

Legătura dintre specia umană și cea felină este una de o longevitate remarcabilă, datând de minimum două milenii. În prezent, aceste animale ocupă un loc de cinste în topul preferințelor pentru animale de casă. Un exemplu elocvent este Japonia, unde populația de pisici depășește numărul câinilor, tendința de creștere a acestui decalaj fiind în continuă ascensiune. Deși se știe că animalele de companie aduc beneficii vizibile atât la nivel corporal, cât și mintal, studiile comparatice au evidențiat particularități distincte între impactul exercitat de pisici și cel al câinilor.

O lucrare publicată în anul 2016 a demonstrat că posesorii de câini înregistrau indicatori superiori față de cei care țineau pisici, în ceea ce privește starea generală de bine, capacitatea de autoreglare emoțională și gradul de satisfacție personală.

O altă cercetare, inițiată în anii '90, a relevat o durată diferită a beneficiilor. Avantajele asupra sănătății atribuite câinilor s-au menținut constante pe parcursul a zece luni, în timp ce avantajele asociate pisicilor au cunoscut o scădere vizibilă după primele cinci luni de la începutul studiului.

Mai recent, în 2020, un raport japonez a corelat deținerea unei pisici cu o scădere a nivelului de bunăstare mentală specifică adolescenților. Pentru a demistifica aceste rezultate aparent contradictorii, specialiștii japonezi au optat pentru o analiză detaliată a dinamicii interacțiunii dintre felină și stăpân.

Ce a scos la iveală experimentul din Kyoto?

Protocolul experimental a durat o lună și a implicat monitorizarea a 29 de pisici împreună cu cei 19 proprietari ai lor. Investigația s-a concentrat pe colectarea de probe de urină pentru determinarea concentrațiilor hormonale. Utilizarea dispozitivelor Bluetooth fixate pe zgardă a facilitat urmărirea precisă a distanței fizice dintre animal și om, în timp ce chestionare standardizate au evaluat dispoziția afectivă a participanților umani.

Analiza datelor a scos în evidență legături între oxitocină, cunoscută pentru rolul său în cimentarea legăturilor sociale, și cortizol, markerul principal al stresului.

S-a observat o corelație pozitivă directă între nivelurile de oxitocină detectate în urina atât a pisicilor, cât și a oamenilor. Mai mult, concentrațiile ridicate de acest hormon la feline coexistau cu valori reduse ale cortizolului la stăpâni și cu o prezență diminuată a emoțiilor negative.

Un aspect fascinant a fost constatarea că oxitocina produsă de pisici părea a avea o legătură mai puternică cu stările afective negative ale proprietarilor, decât cu propriile lor niveluri interne de oxitocină.

Starea de spirit optimistă a celor care aveau grijă de animale nu depindea de durata relației, ci de cantitatea de timp petrecută în imediata apropiere a felinei respective.

„Sunt convins că mulți dintre noi au trăit momentul de liniște profundă și confort apărut atunci când pisica se așază în poală, cerând mângâieri, iar noi o mângâiem, ea toarce mulțumită. Datele noastre indică faptul că această senzație intimă se poate materializa parțial prin rețelele hormonale care leagă pisicile de stăpânii lor, mecanismul cheie fiind reprezentat de oxitocină”, a subliniat Saho Takagi, profesor asistent la Universitatea Kyoto.

Deși studiul a operat cu un numër restrâns de subiecți și a stabilit doar asocieri statistice, fără a dovedi o relație de cauzalitate directă, cercetătorii au exprimat speranța ca investigațiile viitoare să lumineze modul exact în care omul și felina își influențează reciproc biologia în rutina zilnică.

Această lucrare a fost difuzată în paginile revistei i Science.