De la Napoleon la Gen Z: cum a schimbat istoria fitness-ului

Cum a născut Sandow primul concurs de culturism în 1901?

Tinerii de azi descoperă puterea greutăților. În spatele acestui val de popularitate se ascunde o istorie de două secole.

În zilele noastre, tot mai mulți tineri se îndreaptă spre sălile de antrenament. Nu doar pentru estetică, ci pentru forță și sănătate. Această tendință continuă o tradiție veche de două secole. Sănătatea rar a fost singurul motor al popularității acestor practici, subliniază Claire Warden, profesoară la Universitatea Loughborough, și Conor Heffernan, lector la Universitatea Ulster, într-un text publicat de The Conversation.

Totul a început în 1806. Invazia Prusiei de către Napoleon a declanșat, fără intenție directă, nașterea industriei moderne de fitness. Soldații prusaci au eșuat parțial din cauza inferiorității fizice față de francezi. În 1811, Friedrich Ludwig Jahn a deschis la Berlin un spațiu de gimnastică în aer liber. Aici se practicău alergarea, săriturile și urcarea pe frânghii. Jahn a inventat barele paralele și bara fixă.

Sistemul său, bazat pe premisa că o națiune puternică necesită soldați robusti, s-a difuzat în alte țări europene.

În epoca victoriană, spectacolele de forță au cucerit publicul.

Charles „Samson” Sampson rupea lanțuri cu pieptul. În 1889, Eugen Sandow a intrat în scenă. Cu mustață și un corp suplu, bine definit, a răspuns unei provocări lansate de Sampson pe scena unui teatru din Londra.

Cum au cucerit publicul spectacolele de forță în epoca victoriană!

Spre deosebire de predecesorii săi, Sandow a stârnit admirație atât prin forță, cât și prin estetică. A devenit simbolul corpului masculin ideal, descris de un specialist de la Harvard drept „cel mai bun exemplu de bărbăție”.

În 1901, Sandow a organizat la Londra prima competiție majoră de culturism.

A construit o afacere internațională în domeniul fitness. Mii de persoane urmau programele sale de antrenament și citeau revista sa. Cei care foloseau gantere și haltere se identificau ca adepți ai „culturii fizice”.

Antrenamentul viza nu doar sănătatea, ci și aspectul fizic, performanța profesională și relațiile personale.

Urmașii lui Sandow au început să se antreneze nu doar pentru sănătate, ci și pentru a deveni angajați mai eficienți, parteneri de viață mai buni sau persoane mai atrăgătoare. Această evoluție explică de ce tinerii de azi văd în sală nu doar un loc de sănătate, ci un instrument de transformare holistică.