Anxietatea copilului înainte de școală: cum îl ajutăm să depășească frica

Cum ne poziționăm ca părinți în tranziție?

Anxietatea nu este o stare de o singură dată.

Anxietatea nu poate dispărea singură dacă nu avem pe partea noastră mecanisme, oameni, contexte care ne ajută să ne calmăm sufletele zdrobite atunci când rațiunea pare să nu mai fie un aliat pentru bunăstare și echilibru.

Începerea școlii este un pas important pentru fiecare copil.

Personalitatea sa, originea sa, originea sa, familia sa, tipul de atașament pe care l-a dezvoltat față de părinții / îngrijitorii săi, liderii școlilor, colegii, școala ca instituție, toate acestea și multe altele sunt catalizatori pentru o adaptare mai lentă sau mai puțin lentă la tot ceea ce implică contextul educațional.

Fețele noi, rutina, programarea necunoscută și mediile pot declanșa emoții puternice.

Cercetările arată, de exemplu, că până la 1 din 5 copii preșcolari suferă de anxietate de separare care este suficient de puternică încât să afecteze rutina lor zilnică.

De ce apar anxietatea și preocuparea?

Pe parcursul acestui proces de tranziție, este important modul în care ne poziționăm ca părinți și/sau îngrijitori. Când un copil alege să nu meargă la școală, poate avea un efect asupra celor din jurul său, în special asupra unui părinte sau a unui îngrijitor care trebuie să meargă la muncă, dar stresul care rezultă poate agrava sentimentul de vinovăție sau îngrijorarea cu privire la starea propriului copil.

Copiii și/sau tinerii se pot simți îngrijorați de școală din mai multe motive.

Preocuparea și/sau anxietatea pot apărea atunci când: - ei trebuie să interacționeze cu oameni noi - ei trebuie să se alăture unui grup de oameni și vor să se integreze - modul în care predă creează confuzie și neînțelegere - ei simt că învață lucruri într-un anumit mod cu care nu se simt confortabil sau nu rezonează - ei simt că relațiile lor cu profesorii / profesorii sunt dificile - ei nu se simt valabili, dar se simt cel mai importanți într-un grup de oameni - ei vor să facă lucrurile așa cum li se cere, regulile sau așteptările de învățare - ei simt că învățarea dintr-un anumit mod cu care nu sunt confortabile sau cu care nu rezonează - ei simt că relațiile lor cu profesorii / profesorii sunt dificile - ei simt că nu se simt valabile, dar se simt cel mai important într-un grup de oameni -

ei vor să facă lucrurile așa cum li s-a cerut, ei nu se simt foarte confuzi - ei simt că nu pot fi diagnosticați sau chiar nu se pot simți cu tulburări mintale, ei nu se pot dezvolta, nu se pot dezvolta, chiar nu se pot dezvolta, nu se pot dezordenează, nu pot dezordenează, chiar și chiar nu se pot dezordenează, nu se pot dezordenează, chiar și chiar nu se pot dezordenează, nu pot simte chiar și chiar și nu pot dezordenii mintalează, chiar și chiar și chiar și chiar nu se poate să se poate să se simtă cu părinții.

Cum recunoaștem respingerea școlii și semnalele de anxietate Refuzul școlii poate arăta diferit în funcție de vârsta copilului și de ceea ce declanșează anxietatea lui. Semnele comune pentru părinți și îngrijitori pot include: - schimbări brusce ale comportamentului, cum ar fi plânsul, tulburările de mânie sau argumentele preșcolare - absența frecventă de la școală sau vizite recurente la asistenta medicală cu diferite tipuri de dureri - cereri persistente de a rămâne acasă dimineața sau mesaje text de la un educator / profesor / profesor pe tot parcursul zilei, copilul cerând să plece mai devreme - adesea acuzând de dureri de cap, dureri de stomac sau alte tipuri de dureri care nu au nici un motiv medical real Cum putem ajuta copiii să facă față anxietății lor?